La baza metodei stă ideea că fiecare familie are un "sistem" propriu iar fiecare membru al acestuia este legat de ceilalți printr-o rețea invizibilă de relații și obligații care poate influența profund comportamentele, gândurile și sentimentele indivizilor. În acest sens, nu doar experiențele directe ale unei persoane ci și traumele nerezolvate ale celor din trecut pot afecta prezentul și viitorul acesteia. Relațiile intergeneraționale, cum ar fi cele dintre părinți și copii, bunici și nepoți sau chiar între strămoși și descendenți, pot avea un impact semnificativ asupra sănătății mentale și fizice ale individului. Constelațiile familale scot adesea la lumină, din inconștientul individual sau de familie, chiar colectiv, dinamici profunde și tipare de comportament ascunse care, odată conștientizate, ajută la restabilirea echilibrului în sistemul propriu și familial. Aspectul important al metodei este abordarea sistemică care privește individul nu doar ca pe un element izolat ci ca pe o parte integrantă a unui întreg - fie el familie, organizație sau chiar societate. Sistemic vorbind, fiecare acțiune, decizie sau eveniment într-un sistem are un impact asupra întregii structuri iar aceste efecte pot fi pozitive sau distructive, în funcție de echilibrul sau dezechilibrul existent.